de-a rasu plansu' (2)

am mintea mai încâlcită uneori. şi îmi e destul de greu să o descâlcesc. de cele mai multe ori, mai las câteva noduri şi 'pe mâine'. 'pe mâine' se tot amână şi din păcate, nodurile alea nu se deznoadă de la sine... niciodată. tot la mine ajung.

încerc să îmi pun ordine în gânduri dar sunt atâtea uneori, încât am impresia că mă afund tot mai tare într-o gaură cu pereţi netezi... şi nu îmi dau seama cum o să ies la suprafaţă. de cele mai multe ori găsesc soluţia pe parcurs. şi mulţumesc îngeraşilor care sunt lângă mine şi lui Doamne Doamne că m-i trimite :)

............................

pentru a nu ştiu câta oară, am realizat cât de naivă pot să fiu uneori. unii oameni (nu că ar fi vreo noutate) se folosesc de mine şi de naivitatea mea. şi după un timp, tot ei se simt trădaţi :| mda... să nu fim trişti, da? oamenii vin şi pleacă în viaţa fiecăruia din noi. atâta poţi, atâta dai. nu e sfârşitul lumii. în acelaşi timp, e foarte interesant de observat un om. sau o situaţie. şi e şi mai interesant să te bufnească râsu' când faci anumite conexiuni în mintea ta aia încâlcită.
o poveste care putea fi frumoasă s-a terminat relativ trist. cam asta se întâmplă când fugi după 2 iepuri şi la final rămâi cu mâinile în buzunar şi multă ciudă. eşti şi tu conştient/ă unde ai greşit. dar nu ai recunoaste în ruptul capului că oamenii care îţi voiau doar binele au avut dreptate. ba din contră. tot tu ai pretenţii. şi te simţi trădat/ă. de ce nu te mai sună... de parca sunt căţeii tăi... să cerşească atenţie la nesfârşit şi să primească în schimb firimituri... dragoste cu forţa nu se poate, vorba aia...  de la un timp se duce naibii comunicarea, încrederea, dragostea... tot. rămâne doar un gust amar şi speranţa că o să te trezeşti până nu e prea târziu.

poate că ar trebui să gândesc mai puţin şi să mă las de 'meseria' de a observa oamenii. nu o fac întodeauna, dar se întamplă. dacă nu aş vedea atâtea ar fi mai bine, nu? aş ajunge la fel de ignorantă ca majoritatea.
de fapt, pot observa în continuare. eventual, aş putea să îmi ţin gura mai des şi să îmi ascult mai cu spor îngeraşii... sper să îşi asculte toţi cei dragi mie îngeraşii care urlă cu disperare (câteodată) în mintea lor, pentru o lume mai bună. mai curată şi cu mult mai multă iubire şi mult mai puţină răutate, ignoranţă...

............................

parcă mi-am mai ordonat gândurile cât am scris postul ăsta... mă simt mai bine, oricum.
mulţumesc.

mâine e o nouă zi. un început de săptămână. să zâmbim deci :)

love, live, life
w