poveste de seara. varianta Morocănosului

Povestea Morocănosului (Grumpy), a celor şase pitici şi a Albei ca Zăpada

(Cam egoist titlul, nu?)

   Dacă nu ştiaţi, vă zic eu acu' dragii Morocănosului, de unde provin diamantele purtate de regine şi prinţese şi safirele purtate de regi şi prinţi. (prea mulţi de "şi"?) :) 

   Ei bine, diamantele şi safirele sunt extrase dintr-o mină adâncă... De o echipă voinică formată din 6 pitici şi Morocănosul, o echipă extrem de bine organizată, ca să nu mai zic, profesionistă.

   Acu' vă gândiţi: “Ce de bani făceau piticii ăştia în frunte cu Morocănosul”, dar să ştiţi că nu e aşa, ei trăiau modest într-o căsuţă îngrijită, poate prea îngrijită… mobilată minimalist, suficient de spaţioasă pentru cei 7 locuitori ai ei. Un pic cam straniu ar fi faptul că dormitorul era la comun, e drept fiecare în pătuţul lui, dar mă gândesc de ce să doarmă în aceaşi camera fără pic de intimitate…

   Colac peste pupăză, nu era nici ţipenie de femeie în căsuţa lor, aş zice că era un grup de pitici gay, asta dacă nu l-aş cunoaşte pe Morocănosul care ştiu sigur că nu s-ar combina cu cineva de acelaşi gen... 

   Ah, mi-am amintit numele unuia din cei 6 pitici, îl chema Mutulică... bietul de el, un pic cam chel şi cu urechile clăpăuge, dar un tip simpatic de altfel şi singurul fără barbă dintre pitici. Hmm... ciudat dacă mă gândesc mai bine: pitic fără barbă... dar poate face parte din altă specie de pitici. :)

   Aşa...

   Acu vă povestesc o mică istorioară... povestită la rândul ei de către... ia ghiciţi? 

Morocănosul... şi primul contact cu o femeie refugiată în casa lor.

   “Să vezi şi să nu crezi ce am păţit acu câteva săptămâni. Mă întorc de la muncă eu şi cu piticii mei, intrăm în casă, ne lăsăm sculele în debara şi mergem în bucătărie să luăm cina ca de obicei. Masa era mişcată scaunele lipite unul de altul, mâncarea întinsă pe masă şi aproape în totalitate consumată. Unul din pitici începe să facă crize de isterie, să ţipe că cineva i-a mâncat ciorba de legume, cineva i-a mişcat scaunul fixat la milimetru în poziţia ideala de stat la masă, şi începu să se tăvălească pe jos de nervi. Apoi eu m-am dus în dormitor să scap de gălăgie şi acolo, întinsă pe 3 paturi zăcea o făptură minunată, adormită parcă într-un vis frumos. Până să mă dezmeticesc din fantezia mea au apărut şi ţaţele de pitici."Uite mă! Nu e de ajuns că mânâncă şi strică ordinea din bucătărie dar mai şi leneveşte pe paturile noastre care erau atât de minunat aranjate".

   Eu mai cutezător, m-am apropiat de ea, de chipul ei atat de fermecător ziceai că e un înger căzut din rai direct în paturile noastre, am cercetat-o cu sfială. E drept că avea un chip frumos dar şi decolteul era generos, găzduia parcă doi bulgări mari de zăpadă, de zăpadă zic... erau aşa de albi şi atât de rotunzi... nu mai zic că mi se face poftă de o îngheţată.

   Dar îmi scăpă porumbelul... Uite la ea, e Albă ca Zăpada! Nu sunt drăguţi? Pardon, nu e drăguţă? Ruşinat, m-am retras în spate la cei 5 pitici, între timp apăru şi istericul dar se calmă când văzu acolo întinsă făptura aceea minunată... raza lunii îi lumina chipul ca în basme...

   Nici unul dintre noi nu reuşeam să adormim, ne imaginam tot felul de scenarii: cum a ajuns la noi, ce o sa facem cu ea când se trezeşte? Eu devenisem din ce în ce mai sceptic, era ceva prea frumos ca să fie adevărat. Când i-am văzut pe cei 6 cât de enuziasmaţi au devenit datorită prezenţei ei am rămas cu un gust amar, chiar nemulţumit când au început să cânte şi să se veselească” 

(Eiii… dragii moşului acuma ştiţi de ce pe Morocănos îl cheamă aşa... Nu v-aţi dat seama? Chiar e simplu, pentru că e morocănos, nu zâmbeşte, e mereu nemulţumit şi al naibii de sceptic. Dar să revenim la poveste.)

   “Veni dimineaţa şi Albă ca Zăpada se trezi, îşi scoase capul pe fereastră şi începu să cînte la soare, la flori, la animale şi exact ca în basme acestea cântau cu ea... prea siropoasă devine povestea, dar să vezi cei 6 pitici cum se dădeau peste cap să o mulţumească! I-au pregătit cafeaua şi au servit-o cu cereale şi lapte în cea mai mare oală pe care o aveam..

   Şi aşa facurăm cunoştiinţă cu ea, apropo numele real nu îl cunoaştem, că nu vroia, nici în ruptul capului sa îl zică, aşa că Albă ca Zăpada o strigam.

   După micul dejun a trebuit să ne grăbim la muncă aşa că am lăsat-o în căsuţa nostră. Eram un pic îngrijorat că ar putea să fure şi să fugă cu averea mea, dar mi-am adus aminte că nu am nici o avere aşa m-am liniştit.

Când ne-am întors, casa era lună şi masa era bec, nu că furase ci făcu curăţenie, pregătise şi cina... era un miros ce îţi lăsa gura apă.

Veselă, jovială, încântătoare, suspect de încântătoare, ne invită la masă, dar ne pune condiţia să ne spălăm pe mâini. Noi, care nu ştiam cum se foloseşte apa, ne tot codeam. Dar ea a zis hotărât şi zâmbitoare să ne arătăm palmele. Cei 6 fraieri, că altfel nu le pot zice repede au arătat palmele lor muncite. Albă ca Zăpada văzând palmele lor ne-a ameninţat că dacă nu ne spălam pe mâini nu primim desert... şi ne arătă un tort cu fructe foarte apetisant. Toţi au fugit să se spele pe mâini. Eu nu, că nu aveam de ce. Să îi vezi cum se coteau care să îşi bage primul mâinile în apă, mai comentau ba că e udă, ba că e rece iar eu stăteam şi râdeam în sinea mea. "Le-am zis eu că îi dă un deget o să le ia toată mâna. Se lasă uşor manipulaţi, dar eu îmi ţin poziţia, clar nu imi dă ea ordine."

   Ca să nu adormiţi ca la varianta babei, mai scurtez un pic din poveste că Morocănosul devine plictisitor cu morocăneala lui. Albă ca Zăpada îşi dădu seama că el era puţin diferit decât ceilalţi şi încercă să îl mai înveselească. Într-o zi l-a invitat la o bere şi s-au împrietenit. L-a făcut să zâmbească iar celor 6 pitici nu le venea a crede... Morocănosul putea şi ştia să zâmbească...

   Povestea ar continua ea... dar aici e vorba de tâlcul ei, cum din neant apare cineva în viaţa noastră şi ne imprimă un zâmbet larg în fiecare zi. Poate până la adânci batrâneţi, nu se ştie... important e să nu fi Morocănos, iar dacă eşti şi te întâlneşti cu Albă ca Zăpada acceptă invitaţia ei la o bere şi îţi garantez că vei zâmbi.

    Aveţi şi un bonus din partea Morocănosului :) 

love, live, life