ghiveci reloaded

imi zboara o gramada de ganduri si sentimente prin minte si suflet. mi-e tare greu sa le descalcesc, daramite sa le impartasesc cu cei implicati...
sentimente contradictorii, dulci si frumoase in acelasi timp. cum se poate asa ceva?
dor, dorinta, nevoie, fluturasi, incredere. pfuai. de ce nu a inventat nimeni pana acum un 'descalcitor' de ganduri? cred ca-mi era mai usor.

un cerc s-a inchis. un altul s-a deschis.
ma simt si ma port ca la 18 ani. ceea ce nu e neaparat de rau sau de bine.
zambesc mai des. ceea ce e de bine, clar. zambeam si inainte. dar acum o fac mai cu toti dintii :))
daca ar fi sa fac o comparatie intre viata din cercul inchis si cel deschis... ar iesi cam asa: ma simt mai implinita, mai fericita si mai luminoasa acum. mai buna. si inainte eram, dar nu la intensitatea asta.

imi vin in minte termenii/ sentimentele de naivitate, incredere si speranta.
fiecare din noi avem un dram de naivitate in anumite privinte. cu toate riscurile de a fi luati de fraieri, ca sa folosesc termeni mai academici. o data ce ti-ai muscat-o, sufli si in iaurt, right? la fel se aplica si in cazul increderii.
de regula, sunt o persoana deschisa si sociabila care acorda credit tuturor celor cu care intru in contact. bad me, ar zice unii. dar imi asum riscurile la care ma supun facand asta. de multe ori nu sunt atenta la semnalele care mi se dau si de cele mai multe ori mi-o musc. si merg mai departe. asta sunt eu. incerc sa iau doar partile bune ale unei situatii. din cele urate, incerc sa invat ceva. imi iasa si nu prea. din nou, asta sunt eu.

ce te faci cand nu mai ai incredere? si oamenii iti castiga increderea mai greu? sau deloc?
ei bine, as vrea sa-mi raspunda o persoana caruia ii este castigata mai greu increderea. din pacate, la mine nu se aplica. deci nu pot raspunde.
pot da cu presupusul. si anume: in timp, cu rabdare si afectiune. cred. illuminate me, please :)


acelasi ghiveci. cam aceleasi intrebari.

love, live, life
w

secret circles

am inchis inca o data (si sper, pentru ultima data) cercul vicios in care ma invarteam ca o gaina beata de 1 an.
a fost o perioada plina de evenimente frumoase si mai putin frumoase. suisuri si coborasuri. in ultimii 3 ani, am crescut. si am crescut frumos. nu vreau sa redevin fiinta de dinainte. de asta trebuia sa ies din el. simteam ca ma sufoc. mai devreme sau mai tarziu, tot trebuia sa ii pun capat.
si de data asta, a fost nevoie de cineva din exterior care sa ma determine in vreun fel sa 'fac pasul'. si pentru asta ii multumesc.
desi ma doare stiind ca sufera, cred ca e mai bine asa, mai bine decat sa suferim mai mult, amandoi, mai tarziu. din pacate, oricat am vrut sa mearga relatia... e prea mult. am anumite asteptari... degeaba vreau eu, daca el ma ignora la capitolul asta. din pacate.
e un om bun, cu capacitati incredibile, dar pe care nu le foloseste. se complace situatiei in care e si nu vrea sa creasca. intelectual vorbind. ori eu nu vreau langa mine un om care nu face prea multe cu viata lui. ori nu are asteptari prea mari de la el, respectiv de la cei din jur. in cazul asta, faptul ca ma iubeste (si culmea, il cred si il simt) nu e de ajuns. nici faptul ca planuiam sa ne luam o casa a noastra nu a fost de ajuns. desi nu i-a cazut bine, cred ca am procedat corect 'negrabindu-ne' in privinta asta.
ii doresc tot binele din lume. ma bucur ca, de data asta, a acceptat ruptura intr-un mod calm, fara prea multe jigniri si rautati. de asemenea, ii doresc sa isi gaseasca pe cineva care sa il ia fix asa cum este, sau care sa se modeleze mai bine dupa el. eu nu am putut face asta. sa fie fericit :)

_____________________________________________________________________________________

in acelasi timp, un alt cerc s-a deschis. si paradoxal, ma simt foarte bine. ma simt impacata si libera. desi nu am dormit mai mult de trei ore azi noapte, ma simt tare fresh. melodia asta spune multe...
coincidentele nu exista. toate se intampla cu un rost, si intr-un anume moment. si totusi, ma simt tare bine stiind ca am facut o persoana fericita. ma bucur ca pot aduce si lumina in viata celor din jurul meu, nu doar intuneric. le iau ca si complimente, ca si asa mi-au murit laudatorii :)).
dupa nu stiu cat timp, m-am deschis mai mult decat am crezut ca pot sa o fac. si a fost tare bine. poate de asta nu am putut dormi. de la emotii, stare de euforie, whatever. sper sa nu se termine prea curand si asta e mai mult un gand ratacit, sa ma accepte as I am. paranteza inchisa.


don't forget the 3l!

love, live, life
w