de ceva timp folosesc destul de des mijloacele de transport in comun si din reflex mai studiez oamenii din autobuz. izvor desecat de sentimente... soc, admiratie, greata, alaturi de o grimasa, un zambet...
e foarte interesant de analizat sentimentele pe care le ai cand esti inconjurat de oameni pe care nu ii cunosti dar care iti transmit atatea... bine, asta daca constientizezi si accepti (am gasit o postare draguta referitoare la relationare. explica autorul foarte frumos, nu o mai fac si eu.).
sunt pusa in situatia de a fi atinsa de multi oameni, mai ales daca autobuzul e plin ochi de oameni. atunci trebuie sa ma 'apar' cumva de avanlansa de informatii... ieri, dupa ce autobuzul s-a mai golit, urca o domnita de etnie roma/rroma (nu vrem sa discriminam pe nimeni, da? invatam sa avem rabdare si sa nu judecam oamenii dupa culoare, miros, religie, etc.) cu 3 bucati dupa ea. 2 copilasi mai marisori si 1 bucata bebelus la ea in brate. cand s-a uitat bebelusul ala la mine am inlemnit... imi venea sa imi dau palme sa imi revin. prima reactie a fost de repulsie, recunosc. nu stiu de ce dar asta am simtit. avea niste ochisori albastri, o fata micuta, rotunda, niste mucisori ii curgeau din nasuc, niste saliva pe bluza la domnita... in sfarsit. si se uita el la mine cu ochisorii aia ai lui si parca incerca sa imi zica ceva. m-am dezmeticit si am trecut de la senzatia de repulsie la un fel de compasiune. nu m-am prins ce voia el sa imi transmita dar am simtit compasiune. dupa mirosul domnitei de lemne arse imi imaginez ca traiesc in 'anumite' conditii, nu tocmai sanatoase. ne-am tot uitat plini de uimire unul la celalalt pana am ajuns in statie si am coborat.
imi doresc mult ca anumiti oameni sa lase placa invechita cu 'suntem discriminati ba!' si sa lupte mai mult pentru un trai mai bun. sa vina si de la ei un feedback constructiv. vorba aia: dragoste cu forta nu se poate.
parerea mea, oricat s-ar zbate anumite ONG-uri pentru ei si chiar ei nu isi dau un minim de interes pentru binele lor apai cu scuzele de rigoare dar isi merita cumva soarta. si sa nu se mai mire ca oamenii ii mai eticheteaza... pardon. ca sunt discriminati.
iar am facut un ghiveci aici. am plecat de la o idee si am terminat cu alta. mno. macar imi fac putin ordine in debara cu ocazia asta;)
love, live, life
w
Mai sti cum e, cand nu trebuie sa depui nici un efort mental sau fizic pentru a supravietui vegetezi... ei au dus la un alt nivel starea vegetativa si anume o parazitare sociala combinata de profitorism emotional.
RăspundețiȘtergereCresc cate 8-10 copii ca pe niste purcelusi pentru ajutor social alocatie, daca iese unu mai schilod nu e nimic luam si pensie de handicapat si una de insotitor, daca gasim o boala e deja nirvana...
Recunosc au fost incurajati de stat pentru a le inchide gura si castiga niste voturi iar eu sau noi am ales ca cineva sa guverneze statul.
@anonim: interesant punct de vedere :).
RăspundețiȘtergeredar... asa cum am scris la final, am deviat de la subiect, am plecat de la una si am ajuns la alta. nu vreau sa scriu eu ce au scris altii cu mult timp inainte ca eu sa stie ce e ala un blog + subectul e mult prea complex pentru a-l 'dezbate' in cateva cuvinte... :)