marți, 6 septembrie 2011

poveste de seară

dragii babei,

în seara asta o să vă adorm subit cu frumoasa poveste "Albă ca zăpada şi cei 7 pitici"- varianta babei.
ia să vă aud în cor cine e piticul norocos. dau bomboane înainte de culcare. nu mai pupaţi voi aşa festin curând... hai!

deci... cin' să fie? Hap-Ciu? sau poate Bucurosul? parcă seamană cu Somnorosul... nuuuuu. e însuşi Morocănosu'. da' o să îl numim generic Grumpy, că ne plac americănismele. da?

a fost o dată bla bla bla o prinţesă. tânăra domniţă o avut părinţi cu imaginaţie puţină, părerea mea, când i-au pus un nume ca Albă ca zăpada. în fine.
într-o zi, acu tzşpe ani, îl întâlneşte pe Grumpy şi ceata de pitici. până nu demult, de câte ori se întâlneau prin pădurea fermecată abia dacă îşi rosteau un amărât de salut. asta până într-o zi, când Alba se îneacă cu un măr otrăvit (destinat altei prinţese, din altă poveste) iar Grumpy al nostru o salvează în ultima clipă. Stimabilei îi vine să sară în sus de bucurie că trăieşte datorită piticului şi, în semn de recunoştinţă, se decide să îl scoată la o bere. i-a luat ceva timp să îl convingă da' cumva l-o dat gata (acum ştiţi de ce îl cheamă Grumpy pe pitic, da?).
no şi o baut oamenii o bere, două, trei.  dupa bere, erau deja prieteni.  şi nu din cauza berii... nu vă gândiţi repede la prostii.
partea frumoasă a poveştii urmează acum. Grumpy ştie să zâmbească. şi zâmbeşte frumos şi mai des. încet se deschide şi îşi trăieşte viaţa de pitic frumos, aşa cum ar trebui.

copii mei, văd că aţi adormit deja. aşa de tare v-am plictisit că aţi adormit buştean, cu toate dulciurile din dotare. no, în cazul asta tre să mă las de meseria de povestitor şi să mă fac măturător de stradă :))

o mică concluzie, dacă îmi permiteţi, înainte de demisie:
să zâmbim, să fim fericiţi şi să îi fericim şi pe cei din jurul nostru, să ne bucurăm de ce primim şi avem, să îi bucurăm şi pe cei dragi nouă. sună bine, aşa? te şi simţi bine! ;)

noapte bună dragii babei,
w

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

cu curaj. nu muşc